În anul 1897, prin Decizia nr.9173 din 07 octombrie, emisă de Ministerul Agriculturii, Comerţului şi Domeniilor se înfiinţează prima Oierie Sistematică de la noi din ţară „OIERIA NAŢIONALĂ” de la Palas.
La înfiinţare „OIERIA PALAS” avea în administrare din domeniul public suprafaţa de teren de 848,77 ha, suprafaţa destinată în totalitate cercetării din domeniul creşterii oilor. În cei peste 100 ani de existenţă ai „OIERIEI PALAS” s-au succedat mai multe perioade distincte prin obiectivele şi realizările urmărite în activitatea de cercetare şi producţie.
În această perioadă s-a început studiul ameliorării oilor Ţigaie şi Spancă şi al aclimatizării unor rase şi a metişilor obţinuţi prin încrucişarea raselor autohtone cu rasele importate: Merinos Precoce, Southdown, Oxford şi Shropshire.
În urma primului război mondial, efectivul de ovine al „OIERIEI PALAS” s-a redus foarte mult. Pentru refacerea efectivului, în anul 1919 s-au adus din Transilvania la Palas 1000 oi Merinos de diverse tipuri (Negreti, Rambouillet, Merinos Precoce şi metişi). Acest efectiv heterogen a fost selecţionat şi omogenizat şi va sta la baza creării rasei Merinos de Palas.
În această perioadă a început formarea rasei Merinos de Palas prin împerecherea oilor existente cu berbeci din rasele Merinos Rambouillet şi Merinos semiprecoce german (din crescătoria Leutewitz din Germania), urmată de izolare reproductivă şi selecţie în direcţia sporirii producţiei de lână.
Este perioada în care „OIERIA PALAS” a fost trecută în subordinea Institutului de Cercetări Zootehnice fiind organizată ca staţiune de cercetare sub denumirea de Staţiunea Experimentală Palas.
Această perioadă este foarte bogată în realizări atât pe plan ştiinţific cât şi din punct de vedere aplicativ. În această perioadă a continuat crearea rasei Merinos de Palas prin încrucişare de infuzie cu rasele Merinos de Stavropol şi Caucazian urmată de izolare reproductivă şi selecţie în direcţia sporirii producţiilor de lână şi carne.
Rasa Merinos de Palas a fost omologată în anul 1960.
După anul 1970 rasa Merinos de Palas a fost infuzată cu rasa Merinos Australian pentru creşterea gradului de alb al lânii şi a randamentului la spălare.
Prin reorganizarea activităţii de cercetare şi producţie în anul 1962 se înfiinţează Staţiunea Experimentală Dobrogea în patrimoniul căreia sunt incluse Staţiunea Experimentală Palas, Staţiunea de Cercetări Agricole Valul lui Traian şi Staţiunea de Cercetări Viticole Murfatlar.
Sarcina principală a noii unităţi de cercetare era de difuzare în producţie a rezultatelor obţinute şi acordarea de consultanţă tehnică unităţilor de producţie agricolă din Dobrogea.
Începând cu data de 07 aprilie 1970 are loc o nouă reorganizare înfiinţându-se Staţiunea Centrală de Cercetări pentru Creşterea Ovinelor Palas în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Bucureşti, având ca scop coordonarea şi dezvoltarea cercetărilor la specia ovină pe întreaga ţară.
Înfiinţarea SCCCO Palas-Constanţa, ca unitate de interes republican, a avut la bază tradiţia în cercetarea zootehnică, precum şi rezultatele bune obţinute în creşterea ovinelor.
Activitatea de cercetare ştiinţifică în această perioadă s-a desfăşurat în cadrul Bazei Palas, precum şi în staţiunile de cercetări zootehnice de la Ruşeţu-Buzău, Popăuţi-Botoşani, Moroieni-Dâmboviţa, Bonţida-Cluj, Sighet-Maramureş şi SCA Lovrin-Timiş.
În anul 1981 prin Decretul Consiliului de Stat nr.170, ia fiinţă Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Palas-Constanţa având în subordine 8 staţiuni şi anume; SCPCO Popăuţi, judeţul Botoşani; SCPCO Secuieni, judeţul Bacău; SCPCO Ruşeţu, judeţul Buzău; SCPCO Bilciureşti, judeţul Dâmboviţa, SCPCOC Reghin, judeţul Mureş; SCPCOC Cristian, judeţul Sibiu; SCPCO Carei, judeţul Satu-Mare şi SCPCOC Caransebeş, judeţul Caraş-Severin. În această perioadă au fost create laboratoare de cercetare în domeniul creşterii ovinelor şi caprinelor în staţiunile de cercetare agricolă de la Oradea, Turda, Jucu, Târgu Jiu şi Staţiunea de Taurine de la Sighetul Marmaţiei.
La sfârşitul anului 1989, ICPCOC Baza Palas avea în administrare suprafaţa de teren de 1 563 ha, din care 1 422 ha arabil şi un efectiv de ovine şi caprine de 12 000 capete.
După anul 1990, institutul a pierdut jumătate din baza materială ca urmare a înfiinţării Societăţii Comerciale Ovis Palas SA prin Hotărârea Guvernului nr.273/1991.
Prin aplicarea prevederilor Legii nr.18/1991 şi a protocolului de departajare a patrimoniului încheiat cu SC Ovis Palas SA institutul a pierdut 858 ha teren, din care 800 ha arabil. Societatea comercială, S.C. Ovis – Palas a preluat o parte din terenul arabil şi două ferme de producţie, iar la Institutul Palas au rămas laboratoarele de cercetare şi 555 ha teren arabil, reduceri similare s-au produs şi la nivel naţional, staţiunile de cercetare subordonate, reducându-şi suprafaţele de teren arabil ca urmare a revendicării unor titluri de proprietate pentru suprafeţe de teren aflate până atunci în patrimoniul acestora. Cu toate problemele organizatorice şi în special cele financiare (uneori chiar foarte mari), cercetătorii de la Institutul Palas au continuat să se preocupe de diversificarea tematicii de cercetare, să finalizeze lucrările şi să participe la simpozioane naţionale şi internaţionale cu lucrări ştiinţifice interesante şi utile.
Prin Legea nr.290/2002 cu modificările şi completările ulterioare Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Palas a fost transformat în Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Palas.
Institutul colaborează în acest sens cu cinci staţiuni de cercetare de profil amplasate în diferite zone ale ţării, fapt ce creează posibilitatea abordării cercetărilor în contextul specific zonelor pedoclimatice şi tipurilor genetice (raselor) existente în România.
În anul 2016, prin Hotărârea de Guvern nr. 675 s-a decis reorganizarea Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor - Palas, judeţul Constanţa, prin fuziune cu Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor - Bilciureşti, judeţul Dâmboviţa, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor - Reghin, judeţul Mureş, şi Staţiunea de Cercetare şi Producţie pentru Creşterea Ovinelor - Ruşeţu, judeţul Buzău, rezolvându-se astfel problemele financiare. Conform acestei hotărâri finanţarea activităţilor institutului se realizează din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat prin bugetul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu- Şişeşti”, Bucureşti. De asemenea, Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor – Palas beneficiază de alocarea de fonduri destinate cercetării şi dezvoltării agricole. Institutul are în administrare terenuri cu suprafaţa totală de 1533,38 ha aflate în proprietatea publică a statului.
Prin această reorganizare se asigură o colaborare eficientă cu toţi beneficiarii activităţii acestui institut, crescători de ovine şi de caprine, asociaţii ale crescătorilor, societăţi comerciale etc.
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Palas Constanţa (ICDCOC – Palas - Constanţa) coordonează la nivel naţional activitatea de cercetare din domeniul creşterii ovinelor şi caprinelor colaborând cu alte staţiuni de cercetare de profil din Bacău, Caransebeş, Botoşani, dar şi cu Universităţile de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, Iaşi, Timişoara şi Cluj- Napoca.